luni, 30 ianuarie 2017

CITATE FAVORITE(2)


   Ati auzit de Elisabeth din Bavaria,fetișcana neastâmpărată?
        Dar de Sissi,împărăteasa Austriei?
        Sunt una și aceeași persoana,de fapt.Cartea am citit-o demult,dovada ca am cumpărat-o acum multi ani,iar filmul l-am văzut și mai demult.




        Aveam in gând sa scriu despre ea de săptămâna trecuta dar se pare ca "trebuia" sa aștept șervețelul și cartea postala cu Sissi înainte sa va spun cat m-a fascinat.Nu știu de ce,dar finalul cărții mi-a rămas in minte pana-n ziua de azi.



               "...Numai capul ii iesea afara din apa rece ca gheata,care ii imbujora obrajii.Ce varsta sa fi avut?paisprezece sau cel mult cincisprezece ani.Parul lung,de un blond auriu,plutea nestingherit la suprafața apei.Fata perfect ovala prevestea o frumusețe extraordinara.Ochii prelungi de căprioară aruncau in jur o privire autoritara și in același timp tulburata,privirea unei femei și a unui copil."

              Poate știți ca. pe cat a fost de frumoasa împărăteasă, pe atât de trista din cauza singurătății. Si iată finalul:

"...-Cine-i acolo?
    -Sunt Majestatea Sa,Împărăteasa Austriei,regina Ungariei.
    -Nu te cunosc.Cine-i acolo?
    -Sunt Majestatea Sa Împărăteasa Elisabeth a Austriei,regina apostolica a Ungariei,regina Boemiei,regina Ierusalimului,mar principesa de Transilvania,mare ducesa de Toscana și de Cracovia,ducesa de Lorena,ducesa de Salzburg.
    -Nu te cunosc.Cine-i acolo?[...]
    - Sunt Elisabeth,o sărmană păcătoasă,și implor cu umilință mila Domnului.
    Cheia scârțâie in broasca.
    -Poti intra..."

miercuri, 25 ianuarie 2017

A.P.O.P. - Capace de pet




Cat pe aci sa pierd intrarea...
m-am gândit sa fac ceva interesant din dopuri și am găsit o inspirație aici...și mi-am zis de ce nu dar cu steagul nostru. Cupcake din capace.





Miercurea fără cuvinte- -Romania interesanta






Provocari Verzi - Origami semn de carte

     Nu știu de ce in mintea mea origami însemna ceva foarte greu...poate din cauza ca atunci când eram copil parca aveam doua mâini stângi,nu reușeam sa fac ceva creativ.
       Asa ca acum mi-am luat inima in dinți și laptopul in brate😄și am dat drumul la youtube,sa urmăresc mai multe tutoriale pe aceasta tema.M-am oprit asupra unuia care mi s-a părut mai ușor deși când am început sa lucrez,credeam ca nu voi reuși. Acum pot spune ca da,este un model ușor și frumos...se poate face într-o varietate de culori și hârtii. Eu am folosit o veche factura.😁




luni, 23 ianuarie 2017

CITATE FAVORITE(1)




   Zina m-a invitat la o rubrica săptămânală,foarte frumoasa. Si pentru ca-mi place sa citesc și -mi plac  iubesc cărțile n-am putut refuza oferta generoasa a Zinei.
   Asa ca iată-ma pornind la drum cu o carte foarte draga mie ,mai ales ca autoarea e un om drag mie. Langa carte am pus un caiet sa-mi notez ideile,frământările,întrebările.



Gianina Păun - CAMINO DE SANTIAGO.Drumul spre tine:
"Viata noastră e făcută din fiecare zi de astăzi. Ieri nu-l mai putem schimba,maine nu e al nostru,nu știm dacă vom mai fi nici noi. Astăzi putem face ceva care sa conteze,pentru noi sau pentru cei de lângă noi,ceva care sa dureze sau sa schimbe lumea noastră asa cum ne dorim - cu un pas,cu un gest,cu o vorba,cu un gând,cu o intenție."

"...Ajung in La Faba,spre uimirea mea e un sat mic,in pădure,are 3 alberg-uri,2 baruri și un magazin,case n-am văzut decât dărâmate si o biserica.La ieșire,o poteca îngusta,plina de bălegar,trebuie sa aibă o armata de vaci oamenii ăștia(care oameni?!),soarele arde,e deja 12.Va amintiți cum erau pedepsiți in vechime răufăcătorii si nu numai,puși in jug deasupra unui foc pe care se presară bălegar uscat...cumplit"

"Am învățat pe drumul acesta ca a e atâta bogăție,atâta frumusețe și atâta iubire in jurul nostru,cat nu vom putea primi noi vreodată....oamenii tânjesc după iubire.Se îmbolnăvesc in lipsa ei.Dar le ia uneori o viata sa înțeleagă ca doar dăruind vor primi. Cerșim iubire acolo unde nu e nimic.Ne mulțumim cu resturi și cautam in pustiu. Când e atât de simplu sa dăruiești,sa te dăruiești,necondiționat. Întreg. Pe deplin."

duminică, 22 ianuarie 2017

Bucurii de ianuarie(2)

  

         Am fost la școala,la ședința cu părinții la clasa aIIa și am profitat de faptul ca băiatul a plecat acasă cu microbuzul cu elevi(și asa îl aștepta bunicul)și mi-am rezolvat câteva probleme apoi am pornit spre casa.
        Pe drum m-am abătut pentru ca am sunat o prietena cu care nu ma auzisem(de văzut nici atât) dinainte de Anul Nou.Asa ca am vizitat-o la locul de munca,și m-am scuzat ca nu i-am dus ceva dar nu m-am gândit ca o sa ajung la ea.Mi-a spus ca ii pare bine ca am venit și faptul ca sunt lângă ea câteva ore,la o ceașca de...vorba,cu o vorba și o îmbrățișare e de ajuns.Desigur,ea nu s-a putut abține și m-a "cadorisit" cu un borcan de dulceață.😋 Inca nu va spun din ce e dulceața,sa vedem dacă ghiciți. Oricum,mai rar se face din asa ceva.Abia așteptam sa ajung acasă sa o gust și e...ciudata...e dulce și aromata dar când termini de mâncat e amăruie.
       Ah,și intre timp a dat și soarele ca eu am plecat de acasă mai pe înnorat. Si am promis ca revin cu o vizita la prietena mea,Lili.☺






joi, 19 ianuarie 2017

Bucurii de ianuarie(1)


       Tema aceasta a propus-o Rux,anul trecut,cu scopul de a scoate in evidență că mai e și culoare in viața noastră de zi cu zi nu doar gri. În asentimentul ei,m-am străduit sa fiu atenta la mici detalii că nu degeaba se spune... lucrurile mărunte ne fac viața mai frumoasă,nu? Așadar într-o seară ,prâslea al nostru,mi-a făcut o surpriză și a așezat masa,in așteptarea cinei(nu mereu face lucrul acesta,de obicei in bucătărie,ma "învârt" singură).Sărăcuțul,a adormit între timp,și nu a mai putut mânca cu noi.Că apoi s-a trezit pe la miezul nopții ca el vrea cartofi prăjiți...dar nu i-am dat. Însă,când s-a trezit dimineață,nu și-a mâncat porția rămasă pentru el ci s-a dus la bunicul sa-i facă.Câteodată e bine sa ai bunicii in aceeași curte.😁


Ceea ce voiam să vă spun azi nu e mare lucru(pentru alții) dar voiam să țin minte asta.

marți, 17 ianuarie 2017

luni, 16 ianuarie 2017

Eminescu sa ne judece...


        ...pentru ca ne amintim de el rar și-l citim la fel de rar.Din fericire,copiii mei îl recitesc cu drag de fiecare data când au ocazia.Ma bucur ca,de când l-au "cunoscut",nu l-au scos din minte...din contra mai descoperă cate o poezie frumoasa.Anul asta fiica mea a așternut pe hârtie "Coborârea apelor" sa o arate colegilor și sa o vadă la birou tot timpul iar fiul meu mi-a zis ca azi au transcris La mijloc de codru...

        Cu aceasta ocazie,le-am arătat copiilor ca Eminescu nu a scris doar poezii...




Aceasta este prima mea carte de Eminescu...o am de când aveam 10 ani...și mi-aduc aminte când l-am studiat la liceu,am mers la biblioteca municipala și am citit tot ce am găsit despre el.


       Iar acesta este cel mai nou volum,care sta in camera copiilor.


Îmi pare rău ca nu am putut ajunge la Ipotesti dar am fost la muzeul Veronicăi Micle.Poate reface traseul Bucovinei într-o zi,ca băiatul era in burtica atunci.

     Desigur,n-am putut sa ma abțin și am făcut un craft. Deci dacă aveți o agenda si nu va îndurați s-o aruncați,măcar recuperați coperțile...intre ele puteți păstra amintiri dragi...cum am făcut eu.Am îmbrăcat coperțile cu folia de la o cutie de praline din Belgia și cu una autocolanta,cu trandafiri.Apoi am adăugat celelalte elemente.









sâmbătă, 14 ianuarie 2017

Reflexii in oglinda(33)




Nu prea știam eu de ce ii zice Berărie la localul asta pana am văzut cazanele după aceste geamuri.Da,au bere,producție proprie și am luat și eu un pahar de bere roșie(l-am împărțiți cu nașa ca nu voiam sa încep sa cant aiurea,ha,ha).



Iar când am mai fost eu pe aici nu crease încă și spațiu pentru copii ceea ce e fain...

joi, 5 ianuarie 2017

Un alt rămas bun!



          Fix acum 5 ani,deci pe 5 ianuarie la 4 și ceva dimineața ,bunicul meu părăsea aceasta lume,brusc...in somn...am avut un soc.Azi dar nu la 4 dimineața,bunica s-a hotărât sa i se alăture...știam ca urmează sa se întâmple dar nu-mi vine sa cred...mi-a trecut rapid prin fata ochilor amintiri cu ea și ultima oara când am văzut-o zâmbea...Nu mai are cine sa-mi facă colărezi,nici turtite in cratițe și nici păpuși din haine,și nici cine sa ma mângăie prin par și...nici cine sa ma întâmpine in prag. Ramas bun,mamaita mea și sa-i spui lui tataie ca mi-e dor de el!Si pentru ca afara deja ninge și sunt date doua coduri de avertizare meteorologica,nici măcar nu o sa-mi pot lua rămas bun de la ea...poate e mai bine asa...o vad zâmbind...

Meloman pentru o zi - November Rain